Era o seară de ianuarie
Cam ca azi dar mai vesel
Se făcea că ai coborât dintre gânduri
Și ai inundat holul, bucătăriile și toate camerele
...mele
Mi-ai dat de lucru, altfel spus.
Practic definiția vieții cu mine,
În termenii tăi,
Nu cuminte, nu bună
Dar cu gust de fructe și vin
Cu miros de flori
Și piele arsă de soare.
Înainte de cuvinte,
Putem să fim noi,
Deci dacă îmi auzi gândul...
Inundă-mă!!
Cea mai lungă poezie din lume
Are un singur cuvânt:
„Vișină”
Oare ce-a vrut să spună poetul...?
Se gândea la buzele ei...
Sau la trecerea timpului,
Sau la destinul ciclic?
Înțelesurile cuvântului
Încearcă lumile din noi...
Și drumuri mai lungi iau ființă
Daca vrem a purcede.
Sau asemeni cuvântului,
Putem să stăm,
Așteptând ploaia
Să ne inunde.
E ciudat cum cel care aleargă după libertate,
O îngrădește...
Pentru a o putea menține,
E ciudat cum avem nevoie de reguli,
Pentru a fi liberi,
E ciudat cum nu ne găsim locul,
Când nu aparținem nimănui...
Dar din gânduri nu coboară nimeni
Și nu inundă
Dacă nu îi facem loc,
Vișinei.