trăiesc într-un acvariu uriaș, iată cerul...
în jurul meu tăceri care zumzăie asurzitor și mint, mint, mint
cu prefăcuta lor bunăstare acești pești graduali
un pește foarte mare
un pește mare
un pește banal…
un pește mic
un pește foarte mic

trăiesc într-o plasă de pescar fiindcă sunt, sunt născut direct în ea
pescarul este leneș, atât de leneș
nu scoate naibii odată plasa lui…

trăiesc sublim, falsul nuanțelor elogiind instincte
sunete îndemnând continuu la gesturi marțiale
gesturi îndemnând lasciv, cu iubiri care zornăie și foșneșc în ritmul muzicii caselor de marcat
iar cuvintele toate sunt însemnate cu un cod de bare
poezia creată din ele
valorează sângele unui pește foarte mic în gura unui pește mic în gura
unui pește banal în gura unui pește mare în gura unui pește foarte mare cu gura putredă
plasa pescarului putredă, iată-mă, cad, nu mă ține de mână, lasă-mă...
și dincolo de plasa nativă mă simt
pierdut