iubirea niciodată nu pică din cer
trebuie s-o pândești
și o pândesc
o vânez, o alerg pe străzile lăturalnice
să-mi cadă în cursă
ca un vânător cu pușca la ochi
tot timpul
tot timpul pe care îl am și pe care vreau nu vreau
îl consum fugind după

și ea
ca o felină îmi șoptește bonjour
toarce și scoate cuvinte pe gură înadins să mă împiedic
să mă pierd în culorile ei lepădându-mă

apoi
pe negândite mă învăluie
mă ridică deasupra
și plutesc în neștire fără a bănui că lângă mine
doar umbra

doar umbra
singura culoare ce-mi mai rămâne de după
și îmi pătrunde în carne
dornică să mă devoreze apoi să fiu totuna

și când
în ultima clipă mă întreb, până la urmă cine pe cine
cine a avut arma
și cine e cel care pierde