Lângă tine,

La școală un dascăl ne-a citat,
Că timpul este o himeră,
De chiar nimic nu s-a întâmplat,
Și viața noastră-i efemeră!

Deși știind toate acestea,
Noi tot mai mult ne bucurăm,
Iar fericirea să mai stea,
Având speranță o visăm!

Tu și privirea ți-ai schimbat,
În ale tale mici portrete,
Nu m-aș opri de întrebat,
De a- ți șopti pe îndelete !

Iar mintea-n loc a venerat,
Frumoasa ta vedere ,
Acea sclipire ce-a-ncântat
Mulțimea cea cu vrere!

De m-aș uita la tine,
Cu mult nesaț de îndrăgostit,
Parcă și clipa s-a oprit,
Iubire să- ți închine !

Trecând de-a ta perfecțiune,
Ca a prințeselor-n povești,
Eu știu c-aștepți în rugăciune,
Și-un suflet a te zări cum ești!

Vreodată de ne-om întâlni
Cu mulți nepoți de mâini,
Ne vom iubi ca doi creștini,
Ajunși deja bătrâni!