Gânduri te înconjoară ca vântul,
purtând adieri bolnave de vorbe.
Privește-ți soarta în treacăt,
slăvește-ți trupul în noapte.

Soare pierdut apoi în nori,
cucerit de măiastra lună,
îmbrățișat de dincolo de zări,
morbidă alintare a vieții.

Vifor ce răcește în moarte,
lumi din apă și foc,
apar în nori tulburi,
lumi ce se întorc.

Pregătește-te să înțelegi,
cătușele ignoranței,
inconștientul jaf,
privarea libertății a toți.

Inundația durerii,
reântoarcere a ploii,
cheamă puterea fulgerului,
și atunci cântă furtuna.

Acum îți vezi tatăl,
mama, surorile și frații,
strămoșii ce te cheamă,
Regrete uitate în neant.