pentru nebunia pământului
mă rog pentru ceea ce
îl va ține în aerul tare al dimineților
dintre spaime

tatăl de fontă
mama de teracotă
cuptoare de unică folosință
în ele am ars

deriva poartă patul nimănui
prin noaptea de iarnă uscată
de mine acela
nu mă mai leagă nimic

linie punct

altceva decât copilul căruia
îi mai trebuia un părinte și m-a crescut