Cu nesaț răscolesc întinse-ți poteci,
Anonim pelerin sau dansatorul derviș,
Lăsându-mi în urmă zile goale și reci,
Hărăzesc în pustie un gând pe furiș.

Nu mă satur să caut și nu știu deloc
Cum astâmpără alții setea cu vânt,
Ferecate izvoare îngrădite cu foc
Îmi șovăie pasul când îți caut veșmânt.

Căci voi să te-mbrac și mândră cunună
De mă lași îți croiesc din basme și flori,
Pe cărări, din izvoare să bem împreună,
Deschisă e calea prin munți spre comori.