Noaptea albă se lasă asupra Mării Negre
Pofta de viață se scaldă în ale abisului tenebre,
Ochii de sticlă ai prietenului divin
Se sfărâmă în fața ecoului sublim
Dansează cu el, învață-l să mintă,
Dă-i inimă de leu și frumusețe de nimfă.

Stând între valuri, marea pare agitată
Bagă capul sub apă și te săruta în șoaptă
Conștința începe să îți cadă
Și te trezești într-o lume de tine uitată
Bine te-am găsit, hai s-o facem lată!

Din casă-n casă-n poartă un fular
Capul jos că trece moartea și e frig iar
Sau tu, timpule, ești dus, sau eu se pare
Că aștept un telefon, și soneria doare.

Þi-ai pierdut ochelarii și nu te poți uita la soare
Cum îți bați joc de noi dacă nu ai orientare?
Trebuie să știi că ”azi” a căpătat culoare.