fiecare spălăm câte ceva
apoi luăm bucăți din noi și le agățăm pe sârmă
le zvântă mesagerii soarelui pe toate părțile până dau în sec

cel mai rău s-au copt sforile de la zâmbetul de duminică

uneori e suficient să dăm la spălat
ceva papile cu inflorescență amăruie
o mână sau un ochi plin de praf
în care stelele n-au răsărit niciodată
sau neuronii
neuronii stau îmbrăcați în cămăși înflorate
pe axa de la tot la nimic
seduși de propria așteptare

alteori
câte un colț de gând se strecoară pe sub coate
în miros de ierburi și dragoste interzisă
speriați
îl aruncăm rapid în cuvă
să nu vadă cineva cerul supurând a regrete
și nici ecoul nopților terfelite în uitare
atârnăm sentimente și gesturi
ca pe șosete la uscat

în rest
dinți cariați mușcă cu sete dintr-o felie
de viață
prin iz de spalătorie chimică