Iubesc să alerg desculță printre ani
și să mă pierd printre amintiri inutile,
Când pașii mi se rătăcesc, ….nălucii !
Sub bolțile de gânduri incerte, violete…
degetele-mi sfarmă tainic regrete nescrise
Sub unghiile-mi împietrite de nepăsare falsă
și gene-mi presară viclean suferință în trăiri.
Iluzii captive-ntr-un borcan de rătăciri diurne…
se nasc și mintea-mi înconjoară sufletul
și pașii-mi străpung trupul și nimeni nu mă poate vedea.
Sunt singur într-o lume fictivă,
unde doar trecutul mă mai recunoaste.
nici graiul … nici irisu-mi bolnav de pete de culoare.
Simfonie în durere și geamăt de sentimente neînțelese,
Chitara e însă, încă acolo, învăluind trei corzi ruginite de vreme.
Și parcă sunetul lor …
Străveziu orbita mi se încleștează sub privire…
Nu, nu din nou, e vis, e nebunie,
Același monocrom neînțeles de nimeni.
Idei și gânduri, amintiri, cuvinte răvășite și împrăștiate
într-un suflet bolnav de iubire, credință și regret…
Doar eu cu muzica unui suflet de aluminiu sidefiu
și o chitară … într-un timp împietrit în regrete nescrise.