când te văd nu pot spune nimic
păsări mari purpurii trec pe deasupra noastră și eu încă tac
îmi cauți inima cu gura nu este acolo unde știai s-a mutat departe în tărâmul fiordurilor într-un iglu mic își trăiește propria viață
e liniște albă privește luminile nordului le primește acolo în căsuța ei de gheață
nu
gura ta nu va ajunge acolo
nici
mâinile pe care ți le inventam când aveam nevoie de ele
cu gândul să nu încerci
a închis ușița de țurțuri
atunci când vrea să iasă pune de pază urși polari enormi
nimic nu pătrunde
nimeni
când te văd nu pot spune nimic
păsări mari purpurii trec trec