Ce mult aș vrea să-mi vii iubite, e februarie,
Atâtea seri de dor câte-am pierdut,
Și-aș vrea să mi te-așezi pe patul moale,
Privirea-ți să mă mângâie tăcut.

Să mă săruți neputincios de dulce
Când ochii nopții strălucesc pe cer,
Și-n părul mătăsos sopiti-mi-ai vrute,
Ecoul lor să sune în eter.

Și să m-adori cu buzele pe buze
Să-mi simți fiorul cald în interior,
Iar geamatu-mi febril să-ți fie muză
Când palmele-ți m-ating ușor, ușor.

Cuprinde-m-ai nemărginit de amplu
Când strange-vom plăceri nemuritoare,
Trupu-mi avid să-ti fie focul sacru,
Arzând sub pasiunea gurii tale.

Să ne-naltam amețitor de iute,
În suflete ne-om oglindi trăirea,
Și te-oi opri puțin frunte la frunte
Adulmecând în zâmbet fericirea.