Am întrebat soarele
de ce strălucește
mi-a spus că radiază intens fericire
ce seara se stinge
l-am luat ca talisman
și l-am pus pe piele
energia lui a fuzionat
cu energia corpului
și a reglat metabolismul
din negru cerul l-a făcut bleo
cu eriteme albe
a fi împreună
cu clipa „acum”
creează un spațiu personal
prin care mă mișc
unele spații individuale
se intersectează cu altele
iar aria coincide cu destinul
nefiindul creează un spațiu mort
prin care se mișcă nimicul

Am întrebat luna
dacă este bolnavă
mi-a spus că are fața palidă
fiindcă suferă
fiind îndrăgostită de soare
care nu-i dă nicio atenție
corpul ei nud
fiind privit de oameni
de rușine se acoperă
cu vălul norilor

Am întrebat stelele
de ce sunt fragile
mi-au spus
că sunt paiete
pe zidul universului
Creatorul le-a luat în palmă
și le-a pulverizat în univers
fluidul cosmic
e de fapt o lacrimă de-a Lui

Mă întorc în mine însumi
și-mi răsfoiesc cărțile
formate din caleidoscopul eurilor
din care îmi extrag imanența
cuvântul care spune tot este demiurgul.