Ce înseamnă pentru tine-acasă?
E doar un loc cu scaune și-o masă?
Pereți, delimitându-te de-o stradă,
Cu un număr agățat de o fațadă?

Sau e și locu-n care cărămizile-s din carne,
Unde bunici și străbunici au pus o parte
Din lupta lor cu răul din afară și din sine,
Și te-au lăsat, acum, să lupți, pe tine?

Copil de-o șchioapă, încrezător în lume
Naiv, crezând că-n lumea asta toate-s bune,
Nu te păta! Păstrează-ți bunul nume
Spălat cu lacrimi de străbuni și bune,

Și nu uita că totul a-nceput atunci,
Cu jertfa celor două mii de prunci
Plânși de Rahela și, la mii de ani,
De buna mea și a ta, cu suflet de țărani.