Aseară, stând noi la o frumușică de băuturică
la barul din pământul de sub Uniunea Scriitorilor
din Moldova cu un prieten trecut hăt
de 50 de ani unde-mi zice: „Da știi cum m-am însurat
eu cu... ? Păi, îți spun cum. I-am zis-o direct.
i-am spus că, măi fată dragă, m-aș chiar însura cu tine
numai că tu ești așa de nemaipomenit de bună
încât n-am să te pot înșela. Da eu, parcă mă văd,
am să vreau să mă mai culc și cu altele.

și ea, actuala, veșnic actuala,
mi-a zis că nu contează pe unde ai să te duci
și ai să te culci. Important e să te întorci în pătuțul tău!

și-am făcut nuntă mare și frumoasă, cum se zice,
și, dă-o naibii de treabă, n-o pot înșela! Nu și nu!
la altele nu mi se vârfuiește!”

în aceste condiții, ce puteam eu să zic?
i-am zis prietenului că am să fac din toată
istoria asta un poem. „ Da fă-l! dom-le,
mia răspuns prietenul, Fă-l!
oricum, la vârsta asta mă simt
din ce în ce mai bine în pătuțul meu!”