Să fie foc când spun, căci vreau să ardă
Împărăția iubirilor trecute, încă neuitate.
Să scăpam de această mare avangardă,
Să stingem amintirile din activitate.

Să fie apă când spun, ca să ne inundăm,
Plecând, plutind, spre dragostea noastră.
Să încetăm încetul cu încetul să mai colindăm
Prin bărcile din valuri de memorie proastă.

Să fie pământ când spun, căci vreau să îngrop
Fiecare ceartă și fiecare stres în plus.
După plecarea noastră, să rămână potop,
Cu tot cu nori, fulgere și tunete inclus.

Să fie aer când spun, căci vreau să zburăm
Împreună până la cer, sau până la stele.
Tot împreună să încercăm să furăm
Iubirea ta, chipul tău, dar și visele mele.

Să fie dragoste când spun, căci vreau să iubim,
Atunci când depărtarea și dorul ne sunt frați.
Cu siguranță, fără eroare, împreună o să reușim
Să fugim din astă lume sub chip de anonimi mascați.