rătăcesc printre sclipiri de becuri nocturne
o ploaie măruntă și rece îmi ascute dorința de tine
când timpanul vibrează sub melancolia sunetelor
gândul meu flămând aleargă să te-nghită dintr-o idee,


o amărăciune dulce albastră horcăie prin pântecul palid
mistui în fiecare zi amintiri arzând,
aprins de prinsoarea capetelor în nori
mă plimb desculț de mine prin grădina inimii tale


căci sudăm în piele corpuri asudate de fierbințeala iubirii
fluide ce surprind conștientul comun flămând,
când simt vibrații cu tine mă rostogolesc
ca de pe un tobogan cu aterizare spre cer.


femeie iubită în prag de primăvară
aș vrea să mă strecor ca un șarpe angelic în corpul tău divin
să mă încolătăcesc în sufletul tău cald
și să mă porți ca un mărțișor al inimii.