M-am gîndit toată ziua ce să aleg. Ezitam între Haș Pablo despre care
auzisem că este un bun încasator, Dosa al celor două universuri
vegetale, călduroase și Jardel. Jardel o să moară într-o zi maxim
două. Între noi toți, dar în special între cei născuți cu trei
ursitoare, sînt atîtea cîmpuri de singurătate! Atît de multe, încît
nu contează pe unde mergi.

După o zi de muncă ai palmele grele, uscate. Tata a lucrat
toată viața pe șantiere. Palmele lui nu erau niciodată
uscate. Pun mîinile lui tata într-o cutiuță verde, în baie. O
să vină mulți oameni, mulți au sosit deja, să vadă sanctuarul
ăsta. O să plece uimiți, îmi spun. Acum pot să ating ce am
ales.

Asta facem în fiecare seară și lumea cuiva se umple de bunătate.
Totemul, semnele ciudate, muzica din pereți. Pînă la urmă tu ai
vrut asta. O să fie foarte bine și mîine seară. După
ce închizi ușa este foarte bine. Cînd luăm

cîmpul în mîini și-l rulăm ca pe o pătură. Totul
rămîne înăuntru. Cînd toate sînt cum au fost
odată. Strălucitoare. Desăvîrșite.