mi s-a făcut brusc dor
de noiembrie
tocmai azi
în prima zi de primăvară

dimineața se ridica cu greu
de pe mare
norii de plumb
își storceau
ancorele aruncate în valuri

numai vântul pe coline
lovindu-se de stânci
nu mai avea răbdare
primăvară,
primăvară

iarba se zbate cu capu-n pământ
pescărușii plutesc între cer și mare
și plouă

aș vrea să mă ascund undeva
să mai aștept un anotimp sau două
dar simt
după gustul picăturilor de ploaie
că-i deja prea târziu,
că-i deja primăvară