Avem același trecut

Între apus și răsărit
Stau gemenele noastre îndrăgostite
Care frămîntă pămîntul cu coatele,
Din toate uscăturile
S-a copt pînă și cuptorul.
E rumen ca o pîine arsă,
Cu glasul răgușit fredonează sub castan
O melodie de Beetoven
Așteptînd să i se scuture cenușa
Care doarme în rezerve.
"Ce mă doare cel mai mult,
e toată vremea pe care am pierdut-o" *
Văruind lemnele din mine
să nu le mănînce furnicile.
Oamenii se cunosc prea bine între ei,
Dar le este teamă să-și arate frica
Repetînd aceleași greșeli
cu pasiune nebuna de a încălca
tradițiile vieții.
Ca o coadă de porc căutam
glod mai murdar decît acasă.
Între om și umbrelă
Au mai rămas îngerii
Să slujeasca singurătații.
"Timpul nu trece, ci se învîrtește în loc" **
Prin noi se repetă același trecut ...
rămîne schimbată doar apa de la botez.
Creșteți oameni ca să vedeți prin voi
cum au înflorit salcîmi.

*" Un veac de singurătate" -Gabriel Garcia Marquez
**" Un veac de singurătate" -Gabriel Garcia Marquez