În colțuri de stele îmi prind fericirea
și-o las să-nflorească pe umărul lunii,
corăbii de astre-și ascund strălucirea,
când timpul le lasă în poarta genunii.

Cuprind cu privirea cortina nocturnă
deschisă pe scena actorilor aștri,
aștept, răbdătoare, ca-n magica urnă
din palmă, să-mi cadă luceferi sihaștri.

Iar sufletul meu își deznoadă frânghia
cu care-l legasem de trupul de lut
și zboară spre stele, departe de glia
ce-n chingă vicleană, de fier, l-a ținut.

Cu lună, luceferi și sori laolaltă
dansează, azi, sufletu-mi, arc peste vreme,
în valsul celest prin genune tresaltă,
se bucură... Cerul va ninge devreme.

14 iunie 2012