pentru că așa este la modă mă așez pe bancă
apa lipăie gleznele
se mai țin doar în pielița unei amintiri

primul puls este să aștept
chiar dacă nu mai știu exact cum arăți

un câine aruncă pământ în spate
doi îndrăgostiți se țin de mână și se joacă de-a yo-yo printre copaci

cineva îmi mângâie inima cu un os
totul se învârte spre înăuntru
mă apucă o scârbă de toată frumusețea
în timp ce patrula se plimbă molatec cu chipiurile la subraț

devin fumul unui furnal
îmi schimb forma necontenit prin explozii invizibile
venele se sparg ca niște neoane
minutele smulg carnea de pe mine și puful dintr-o pernă

nu departe
vânzătoarea cu unghiile multicolore
oferă vata pe băț următorului