ce să spun îmi pune un prieten mîna pe umăr
și eu
de singur ce sunt
nu pot decît să-mi aplec resemnat capul
într-un atac de mînie și ciudă

pentru că e mereu fără speranță
pentru că nicio ființă singură nu vă poate răspunde
cu aceleași gesturi

pentru că pe ușa lor scrie clar vă rog
folosiți altă ușă

dar nu
noi o folosim pe aia
chiar de-al dracului
în numele amorului propriu
exhibat în public
în numele comunității lălăiților grămadă
și al Adunării Generale a Rătăciților

așa ne-am obișnuit ce să-i faci
în fiecare lună martie
nu se răzbună vremea
cît mai ales iarna

iar ăștia sinistrații
să facă bine să urmeze poporul obedient
că toți profeții și rebelii ne-au dus de rîpă
în frig pe întuneric sau la scrîșnetul dinților

dada
șiașamaideparte
nu Ne mai amiNtim că ne vine Rău

și ar fi mai bine să plecăm
resemnați capetele
în mînie în ciudă

și
în morții ei de comuniune
cu toți cei duși dintre cei vii