(în exces întunericul dinlăuntru va curge pe alături ori va sparge recipientul)

azi îmi îngrop morții în piept ca într-o groapă comună

sângele meu este acid
sângele meu descompune rapid
sângele meu conduce morții pe ultimul drum

ultimul lor drum e în inima mea
acolo s-au născut și acolo vor muri

din morți pământul îmi va renaște mai fertil și mai crud
din ce în ce mai puțini oameni vor reuși să se înalțe deasupra munților mei

trebuie să simți pe pielea ta că lumina pleacă dintr-un punct dens de întuneric
(pielea mea întotdeauna albă e ca o mască de întinerire a întunericului dinlăuntru)
din noi pleacă drumul către stele iar iubirea nu e doar un soare ce își continuă existența mocnit
ci renaște zilnic încălzind altfel

din când în când
un mort se face nevăzut și umblă viu înlăuntru
îl îngrop într-un text pe care îl voi vizita
ori de câte ori îmi va fi dor

întotdeauna să îți iubești morții
pentru că și ei te vor iubi înapoi