Străin sunt acestui sentiment de sălbăticiune
Însă libertatea ce o am mă încoltește, mă
Oprește din alergat și mă izbește de pământ.
Nu se întâmplă des însă un lan verde
Nu-mi mai aduce bucuria de altădată
Nici pofta de viață ce o aveam când alergam pe el.

Nici vârful munților în cancerul de iarnă nu mai e la fel de aspru.
Nici un pui de urs ce îl gasești în pădure fără mamă nu mai e la fel de neajutorat.
Nici eu nu mai sunt ce eram
Și nici nu voi mai fi multă vreme
Poate niciodată.