te poți apropia de ferestre,
de celălat aer ,
de toată această liniște
săpată-n oglinzi
iubito, noaptea are mai multe fețe
și toate se ghicesc
în limba acestei străzi
pe care nimeni n-o mai recunoaște

sunt pași care rămân direct pe ziduri, ca iedera
chipul acesta are ceva din melancolia filmelor mute
aici, doar cine vrea să fie orb, nu vede
restul culorilor
s-au pierdut pe fiecare umar
pe care n-am putut să-l cuprind

e o altă zi în care moartea-mi surâde,
salut, fariseule, după fiecare colț există
o altă umbră a umbrei ființei tale
murmurul ei se-aude până în locul în care se veșteșesc
remușcările

te poți apropia de ferestre
dar numai în vârful degetelor
aici cineva doarme, iar somnul lui
va naște o altă zi
la fel de altfel aievea
și celelalte