Ah, acea seară cu stele pe streșini
cu picuri de ploaie strigînd la fereastră
făcându-se auziți.
De frica lor
de frica ochilor noștri întîlnindu-și privirile
păream că dormim
iar cel care deschidea ochii
pierdea în fața celuilalt.
Dar i-am deschis; la fel de brusc precum o iubire de vară.
Și tu
ei bine, tu
dormeai adînc.
Surîsul pleoapelor tale
îmi spuneau că visai un tablou de Cézanne
iar genele tale mirosind a dulceață
dansau pe 'L'Invitation à la valse'.
Ah, acea seară cu stele pe streșini
n-aș mai fi dat-o la nimeni.