întuneric nu pot să dorm ființele din mine se răscoală
ele nu pricep că nicio revoltă nu mai duce la nimic și
nicio pierdere nu poate fi mai aprigă decât liniștea însăși
decât starea aceea în care poți face orice chiar și să iubești
pe riscul tău
vârtej coboară un șarpe de apă în mine aproape de
vărsare simțăminte învălmășite infernal se ciocnesc de toate
stăvilarele mă dor

în viață m-au descoperit dar nu știu că
pot să mă prăbușesc peste ele și peste dorințele lor
imateriale să rămână acolo sub grinzi de carne
să nu le mai scoată nimeni din adâncul meu

zadarnic luna pune falduri de mătase ca pe un
sicriu pregătit să fie trimis înlăuntru

spaima cea cu ochi de cărbune la suprafața mea le strigă
pe nume le cheamă înapoi dar prinse în puțul de suflete
curajoase nu se mai întorc din adânc ființele
toate până la una acolo găsesc zăcământul căutat dinainte
de hristos


(13 aprilie 2013)