te prinzi de el și ploaia trece prin tine
ca o vorbă aruncată din mers
pe care alunecăm două stații mai încolo

vatmanul ține un motan în brațe
probabil că toarce, are ochii în ceață
nu cobori? ți-am spus că n-ai nici o grijă,
se uită lumea la noi!
ține viața de mână
și acum traversează

a nins

muști viața de degetul mic
și se trezește din spasme amintindu-și
de dincolo
tu mă strigi
numele meu căzut de pe buzele tale
se rostogolește în zăpadă

azi ai făcut un Om
fericirea e gătită de plecare

în ghete i-am pus ziua de mâine