când m-am trezit am văzut
un câine prăbușit pe zăpadă
la câțiva pași mai încolo
un altul
alerga haotic

aerul îmi încetinea privirea
totul părea o parte din mine
consumată de timp
într-un oraș second-hand

mi-am proptit pleoapele de întunericul
ce încă respira din lucrurile
rămase fără nume
și am plâns
coincidență sau nu
toate neputințele mele au devenit rugi

nici nu știu cât mai contează