De ce mai vreu un chip frumos să îl iubesc?
dacă în sufletul din mine nu-l primesc,
de ce iubirea plânge iar în urma mea?
când suferința de pe cruce este grea.

De ce mă uit mereu să privesc pașii ei?
când eu mamanc la masa plină de misei,
de ce în urma mea nu am lăsat păcatul?
căci mă feresc , dar tot calc peste altul.

De ce nu mai pot doamne astăzi să privesc?
durerea crucii pentru care pătimesc,
când știu că mâna ta în poartă mă așteaptă,
și judecata pregătită este dreaptă.

De ce durerea plânge astăzi toată-n mine?
când sunt pribeag și călător printre destine,
de ce un suflet în durere mă așteaptă?
când umilința plânge-n lacrimi zbuciumată.

De ce nu mai pot să iubesc ca altă dată?
când suferința printre lacrimi e scăldată
de ce se-aude crucea cum mai plânge?
când lumânarea prinsă-n lacrimi iar se stinge.

De ce la pașii mei mereu mă mai întorc?
când știu că printre ei e-al meu noroc,
dar niciodată n-am putut să îl găsesc
fiindcă în patimi nu mai pot să mai iubesc.