Te voi iubi mereu, și dacă mori
Voi veni la mormântul tău;
Un trandafir și o lacrimă
Pentru tine le voi aduce eu.
Cât ai trăit pe-acest pământ
De mine-ai fost departe;
Ce spun acum, tu nu uita nicicând!
Nici moartea nu ne desparte!
Voi veni la al tău mormânt
Să-mi plâng de-acum tristețea,
Și-așa vei fi aproape când
Eu am să-mi plăng durerea.
Și am să te răzbun iubire scumpă!
Eu știu în ce chinuri te-au ținut.
Păcat de prietenia dispărută
Din inima celor care te-au vândut.
Apoi, am să revin la tine,
Cu capul greu, căzut pe criptă,
Voi veghea asupra ta;
Să știi mereu că a ta iubită
Nu te părăsește-așa!
De nu voi rezista durerii
Ce-n lipsa ta o voi simți,
Voi muri în taina serii
Acolo jos, ne-om întâlni!
Căci „din țărână ne-am născut”,
„Și în țărână noi ajungem”!
Vom pierde tot ce am avut
În zadar de-acum mai plângem.
Când nu mai ești, eu nu mai sunt;
Nimic nu mai contează, știi-
Dar cât mai sunt pe-acest pământ
Mereu, mereu, te voi iubi!