murim și e atât de bine
de parcă urmează să plouă
cât mai adânc și până la umeri și resturi
și din ce mai e de urlat
taci!
e o liniște de parcă aici sunt doar oameni
fără chip și memorie
oglinda reușește să le păstreze conturul
și gândurile când surâdeau fericiți

un spațiu la fel de alb ca picioarele infirmilor
respiră-ntre noi
nu mai e nimic de câștigat, de pierdut
fiecare zi pe care n-am trăit-o cu tine
e bună de dus la gunoi
taci, taci, în-țe-le-ge!
cu fiecare secundă mă lepăd de tine,
la dracu,
mai grabnic și la fel de introvertit

ce mai e de-așteptat, de cuprins
o lungă neliniște urcă direct din seve până-n meninge
iubito, azi e ziua în care murim
atât de bine
că numai astfel putem fi la fel de egali

restul surâsului
poate fi ascuns în palme
ca și când te-ai strecura
în tot nimicul care ne separă
în reci și difuzi