Bați la porți închise iară
Să-l găsești pe cel plecat
Printre oamenii cei vii
Neștiind că-i îngropat

Însă-ți spun că e plecat
Fiindcă lumea La trădat
Fiindcă cei ce-l preamăreau
Astăzi Îl batjocoreau

N-ai vrut tu ca să îl crezi
Ca e Fiul cel Ceresc
Ca e Fiul Tatălui
Pe Pământul iadului

Însă tremură și gândul
Când se scutură Pământul
În ziua de sărbătoare
Sfântă mare sărbătoare

Nu-l găsești? N-ai să-l găsești
Fiindcă nu ai să-l mai vezi
L-ai văzut o dată-n piață
Ajungându-ți pentr-o viață

Tu ești oaia rătăcită
Ce-ar putea chiar fi găsită
Însă trebuie să crezi
Și atunci ai să Îl vezi

Dar ai porțile închise
Că-s codate cu credință
Fiecare poartă mare
Aducându-te spre soare

Soarele lumii cerești
Este Domnul cel ceresc
Este fiul Tatălui
Pe pământul iadului

El pe cruce te-a iertat
Tu umil l-ai înjurat
L-ai scuipat și l-ai gonit
Dintr-o viață fără chin

Și cu cuie în picioare
Strigă cât poate de tare
Tată iartă-i că greșesc
Fiind aici să le plătesc

Și-a vărsat sângele scump
Pe cruce și pe pământ
Ca să ai azi de gustat
Trup si sânge adevărat

Azi e sfânta Înviere
Ce te iartă, dar îți cere
Credință adevărată
Ce te poartă-n altă viață

Azi ai porțile deschise
Ce te poartă printre vise
Vise ce pot fi reale
În ziua de sărbătoare


13.14.04.2012 Oradea România