Scriu...ca să dărâm o stare
și să fac din aluat o stâncă tare.
câteodată aștern nonșalant pe pagini virtuale
dar albul de demult încă cere creioane
...și toate trebuie împărțite
chiar și poveștile netrăite,
căci ce-am trăit
uneori e greu de rostit.
pe vremuri pândeam stelele să iasă
și mă aventuram în alți ani fără pic de angoasă,
aproape de mine și de mineri
visam să sap, și chiar săpam mai până ieri.
de azi sculptor prin nisip, caut pietre
ca anunțurile din fel și fel de gazete.

publicitatea cică poate fi artă
cum? când ridici în slăvi o ciocolată?
multe culori dar nimic concret
sunt mai multe străzi cu numele lui
decât cărțile vândute de poet

și scriu cu patimă, cu sau fără topic
și mai sar și trepte când nu corectez ce-am greșit.
iar dau frâu ca un boier pe moșie în altă istorie
tot ce am scris, mi-am scris în primul rând mie,
în primul rând ca la o piesă de teatru
că-s singur sau nu...episoade unu' după altu'

tot ce e în spate e o colină
pe munte văd un refugiu, sper să fie plină
custura unde o să zăresc vreun izvor
sunt sigur că uneori o să-mi fie dor...