la adăpostul ei
dincolo de varga fricii
niciodată nu m-am văzut
mergând cu ochii închiși pe străzile țuguiate

nici pe voi nu v-am văzut
doar gura cerului căscată deasupra mea
saliva și mă priveghea
pe mine, mortul în straie de lume,
pe mine, mortul dezbrăcat
și scăldat în albia păcatului
unde o maică ține un giulgiu la piept

doar rugăciunea ei se aude
dincolo de mormânt
lângă Cel răstignit
lângă sufletul meu altoit

scârț, se-aude o ușă,
sticlește o coasă în iarba grasă
ia ciocanul și bate în cui
ziua de apoi