întotdeauna mi-au plăcut lucrurile limpezi
care ștrengărește te prind de mână
la colțul străzii și-ți spun:
te poți vedea în mine și eu în tine

să ne facem inimile prag bun de șters picioarele plopilor
și-apoi să mușcăm pe rând dintr-o zi zemoasă
ce ni se prelinge pe bărbie și piept

ce sete, ce sete
în acel crac
ce lovea noaptea în burtă
de n-a mai putut să nască
ochiul cel de lângă grindă
lângă pasărea din tindă
lângă sâmburii din zi
ce-i scuipăm lângă pustii
la răscruce în câmpii
sub buricul cânepii
în delirul Dunării