Trupu-ți s-a plictisit de viață,
A spus:"Stop, mă întorc în humă!
Stăpân al meu, vezi c-a ta ață
S-apropie de început!"
Fă bine dar și te prepară
De drumul tău cel de din urmă,
Revezi ai tăi de-odinioară
Copii, nevastă și pământ!
Prea ai muncit amar de vreme
Să nu ai un sfarșit frumos,
N-ai grijă, cei ce te-or cunoaște
Te-or îngriji-n chip maiestos:
Þi-or face aer ca să vină
Toți care tu i-ai cunoscut,
Să-ți spuna că-ți regretă moartea
Și cât de tare i-a durut!
Îți vor sculpta în bloc intact
Falnică cruce de bezea,
Ca să poți pe lumea ailalt'
Să guști câte puțin din ea.
Mormântul tău din aur alb,
Aflat la umbra unui fag,
Te va feri de ploi și frig,
Putând a dormi liniștit
În al tău costum nepătat
Făcut din fir nealterat.
Vei fi înger într-un sicriu
Din plumb, tu, al meu fost om viu!..
Forma ta fără de puls
Va avea un drum prepus:
Apa sfântă-o va spăla,
Smirna o va-nbălsăma,
Va fi așezată-n puf,
Feri de-a soarelui năduf.
Toți vor plânge al tău chip,
Întristați că ai murit!

Crezi că toate îti duc dorul?
Vei afla și adevărul!..

Timpul se va scurge-ncet,
Lent, dar făr' de sentiment
Către-al trecerii moment.
Vei ajunge-n nemurire,
Scăpa-vei de omenire
Și de-a ei nedreaptă fire...

Cățuia se aprinde,
Umplând totul de aromă
De morminte.
A-nceput al tau sfârșit.
Popa-a venit la cerșit,
Cetindu-ți cam îmbâcsit
Dintr-o carte.Ce smintit!..
Crede că în astfel chip
Te va face fericit
Acolo unde-ai fugit!
Să citească pentru el,
Tu n-ai nevoie defel!
Îți e bine acolo-n cer!
Tămâia s-a terminat.
Acu-i clipa de plecat
Către sat.Toți te-au luat
Și cu greu ei te-au cărat
Pân la-al porții prag înalt
Un' te-au lăsat.
Iar popa-ncepe a ceti;
Nu știe că nu vrei a ști
De vorbe goale pe hârtii...
În fine...Te-au mutat în car
Cu cal... Ce animal!
O viață te-a slujit, amar
A tras plugu-n hotar!
Te simte că ai urcat
Și știe că ești plecat
Dincolo, pe lumea ailalt'!
El e cel ce varsă-amar
De tine... Un animal!..
Îndesați cu mic, cu mare,
Lumea merge spre-ngropare
Așteptând clipa cea mare
Când li se va da mâncare.
Acum tre' să facă-un drum
Să primeasca ceva bun.
Casele-nșirate-n vale
Plâng parcă de-a ta-nhumare...
Nu... Nu... Scuze... Mi se pare...
E vântu-n a sa turbare;
Cheamă Soarele și Luna,
Trezind întreagă natura
Pentru-a spune că făptura
Ta va întalni țărâna.
Parcă codru-i bucuros
Că te vei fi reîntors;
Florile vor mulțumi
Corpului ce le-or hrăni.
Soarele și Luna mamă
Sufletul la ei ți-l cheamă:
" Omule, fii fără teamă,
Pe Pământ toți te blesteama;
Au uitat de cum te cheamă,
Ce-ai făcut pentru-a lor seamă.
Toate câte au făcut
Pentru-a ta formă de lut
Au fost doar fapte în vânt.
Înghiți-i-ar în pământ!..
Ei vor doar averea ta,
Trăzni-i-ar cu tot cu ea!..
Tre' să uiți de cine-ai fost
Și să urci la sânul nost'.
Vin' aici la adăpost!.."

Le auzi chemarea, om?..
În curând vei fi un pom
Care-a încetat a sta
În verde pădure-a sa;
A plecat săse-ntâlnească
Cu cele ce i-au dat viață.

Acum tre' să treci un prag,
Ultimul dintr-un șirag:
Al Bisericii lăcaș.
Vei ajunge îngeraș.
Sau poate vei fi un drac,
Iad te va-nghiți in veac.
De fapt cine-s eu să-ți spun
Ce vei fi după-acest drum?
ÃŽnger, drac ori preschimbat
Râu, copac, crin parfumat
Ori țărână-n cimitir
E totuna-scapi de chin.

Uite... Au terminat cu totul.
Este gata de de drum mortul;
Poa' să plece in pământ
Să primească-al lui sărut.

A plecat... S-a dus... E mort...
I s-a-nchis sicriul tot.
A fost îngropat în humă,
Lângă râma care scurmă.
Va fi ros de pielea-i toată.
Va rămâne doar o hartă
De uman. Doar un schelet
Aruncat într-un sipet...

Așa va rămâne-n veci:
Să te naști și să traiești
Până-n ziua când plătești.
Vei afla că nu mai ești...


(25.04.2004)