ziua de ieri îmbrăcată în ziua de azi
rătăcește pe străzile unui oarecare mâine

degeaba îți tai călcâiul
pantoful ăsta nu-i pentru tine
cum nici paharul acesta
pe care n-ai să-l bei până la capăt

strânge cerul de gât
până când îi sare mărul
până când cuvântul se închide în limbă
și nu mai vrea să iasă
până când ochiul meu amurg
răsare pe pajiștea inimii tale

lasă-l să pască, îți spun,
lasă-l să pască
acum e miel, e miel
a stat în mine, Doamne,
și nu ne-am văzut crescând

doar în iernile grele și lungi
respirația lui caldă
peste privirea mea înghețată