e neastâmpărat dumnezeul meu
da e mic și neastâmpărat
îmi recită poeziile
mă obosește de câteori le repetă
desenează cu creioanele mele colorate copaci
doar copaci cu rădăcini mari și cu aripi
deshide ferestrele
închide ferestrele
umblă la robinete să asculte strigătul apei
stinge lumina aprinde lumina
câteodată scoate animalul din mine
și se joacă cu el de a război și pace
îl ucide îl învie îl plânge ...
azi l-am trimis în ceruri să pot sta liniștit puțin
fără poezii
fără copaci și fără războaie
am tăcut
m-am dezgolit
m-am privit
trupul meu era o pată imensă de sânge
sufletul meu era o pată imensă sânge
m-am privit
m-am privit
până am început să mă izbesc de pământ
picur după picur
strigându-i cu toată puterea mea numele...