dimineață
când flori de gheață
abureau
gura respira tăcerea unei nopți scurte
ascultam zorii cum plescăiau în voie de țărm
peste toate
mă trezeam că vreau să te gândesc
să îți dau bucuria

asprele mi-au dat ocol

am ars, am fiert, am ticluit de-un dor de ducă
iar fețe multe, care vesele, care seci
fără cai și călăreți
au întunecat un soare alb
.............