un melc ce nu coboară de pe coapsa ta
povestea de amor la radio la miezul nopții
trecutul ce ne ajunge sigur și perfid din urmă
și ne roade stomacul trecând prin sufletul nostru
ca printr-un tranzistor
pruncii care ne iubesc
(eu le aprind în fiecare seară înainte de culcare câte o țigară)
urmele de ruj pe atriul stâng al cordului
(semn că mă grăbesc să dorm pe la prieteni)
urmele de ruj pe cămașa de noapte a vecinei
(semn că visele mele poartă halate albe)
am luat toate acestea
am mai luat câteva
ți-am șoptit de deochi
unei lăuze i-am pus oglinda în față și și-a pierdut mințile
am trimis îngerul de pază să ne cumpere pe rețetă falsă amfetamină
apoi am împărțit moartea la doi.


finalul filmului ne-a prins
întinși pe autostrada soarelui
tu pe un sens
eu pe contrasens
așteptând primul om desculț să ne ridice la marginea
drumului (mătăsii)
o cruce.