Am fost aproape de silaba atroce, i-am simțit
zădărnicia. Prietenii zâmbeau în zodia paharelor.
O singură mișcare pornită din elanul pauper
al mâinilor care nu mai cunosc singurătatea.
Și semnele se arătau vii, ca niște
umbre de fier pe cerul neputinței noastre.
Am fost aproape de silaba atroce, când
somnul trecea ca un condor beat peste podișuri.
De acolo știam că începe
o altă măsură a lumii, mai simplă: acel artificiu
cuibărit odată cu iarna în inima lucrurilor.
Acea uzurpare de sine ce-aduce cu ea împăcarea...