a zis la revedere
ca și cum ar fi zis bine-ai venit
și ochii ei au prins raze de soare în unghiul acela
în care par scăldați de aur

zâmbetul ei era tulburele unui picior strecurat în apa rece de râu
și fotonii ei atât de legați că a fost nevoie de-o daltă
să le spargă culoarea amintirii

foșnetul părului ei
mâinile
un accident vascular minor
neajutorată
bucuria ei de copil
din tulpinile-’ntinse

nicicum
de-atunci n-am mai vrut
n-am mai putut
să-i zic
la revedere