1000 de ani

Și uite că am lăsat să treacă un sfert,
din secolu-mi promis de mamă
Unde un singur lucru il stiu cert
încă nu-mi pot depăși, condiția umană

Te lupți, te zbați să pui în loc
unu sau mai mulți de zero.
Aprinzi în tine un aprig foc
pe care, ei ți-l sting din ’89.

Pământul este dat, altul e furat.
Noi suntem noua generație !
Suntem fiii taților, compromiși de stat.
Furioși, plecăm, mâncăm și spunem “gratzie”.

Acum, trăim în vremea noastră digitală
Cu lumini de led, departe de propusul nostru țel.
o traire digitală ce aspiră-nspre astrală
o lumină care, nu-i la nici un capăt de tunel.

De ce să țipi ? când poți să taci
De ce să faci ? când poți să zaci
O realitate a minciunii, ce promite siguranță.
Unde nimic nu-i sigur, nici albul din faianță.

Vezi ce faci și niciodată să nu te lași
Luptă, deși ai tăi promit o sută,
Tu ești viitorul glas în București sau Iași
Așa că înmulțește-ti zece cu o sută.