după povestea de azi-noapte, știi bine,

au început să mă strige de pe celălalt mal iubiri, idei, fantasme

colorate, împăturate, cernute, mă strigă din cuiburi, eu

îmi pun mâinile amândouă la urechi și strâng, ai înnebunit, mă întrebi, ce-i cu tine?

mă nasc, îmi dau eu brusc seama, mă nasc și e al naibii de greu,

am variante, pot să fiu lucru, ochi sau o ploaie, mi-ar plăcea un ceas

să mă distrez contra-cronometru, așa mi-aș ascunde tremurul secundei, brațelor.

ele, iubirile, râd de mine, bazându-se evident pe instinctul matern.

pun un picior înapoi și mă țin de amurguri,

simți cum te iau de mână? părul meu e moale, auriu...

taci, îmi zici, umbrele stau de pază, mai bine ascultă, privește...

te du... mâine o să-ți mângâi obrazul, dincolo de concretul arămiu.