Paroxism- esența stărilor umane
A sentimentelor sau a plăcerilor carnale,
Conduce ființa spre neființă
Și-o lasă fără vreo urmă de dorință.

Căci în orice ai atinge apogeul
E mult prea neînsemnat până și perigeul
Odata ce ai cunoscut suprema tentație
Nu mai e relevantă o simplă senzație.

Paroxism- esența stărilor umane
Ne distanțează de lucruri și acțiuni banale
Iar până la următoarea maximă intensitate
Ne-alungă într-o deșertică pustietate.

Viața-ți devine o continuă căutare
A unui diamant într-o infinită mare,
A unei trăiri preschimbată-n amintire,
A unei curgeri păcătoase fără oprire.

Paroxism- esența stărilor umane
Ne aduce existența la cote triviale.
Lipsiți de inhibiții și cumpătare
Ajungem să prețuim altfel o valoare.