prima mea fantezie acel gest frivol
luminat de o lanternă într-un parc
când te cuibăreai în scorbura nopții
și-mi adormeai cuvintele pe o piele de aer

erai frumos ca o lume fără oglinzi

ne acopeream cu speranțele altora
ne astupam urechile cu ceară
și ne legam de catargul unui vapor
care se scufunda odată cu noi

numai iubirea ieșea biruitoare
pe celălalt mal