eu

până la umeri

te văd cum îmi arunci înapoi

privirile arse înspre puntea aceea subțire

ai sărutat-o de-atâtea ori ai sfâșiat-o

în vis parfumuri de mine avânt

când mi-ai luat fața înghețul

până la piept

toate zborurile s-au golit tu

trasezi nemilos altele noi eu

mi te vreau copacul cu mii de semne

însemne

te-alung apăsat te-nconjor

până la glezne

oglinzile fug înapoi cad

cum poate să fie alb în noi cum

tu nu răspunzi și te-apuci

cu zâmbetul de stradă

să ștergi conversația

de jos în sus

de la glezne

până la piept

până la umeri

tu