prin aburii calzi privirea atinge
culoarea ciobită pe buza pereche
a ceștii de lut
nemișcat decupez tot verdele verii
în colaje scheletici copacii rămân
ca o pată lemnoasă-n decor
fluieră vântul de-acuma subțire
prin cuiburi prin vii prin livezi

în duminica toamnei aștept
să sorbim împreună din cupa acestui apus

șterg praful oglinzii și-n cercuri de ape
apare golit de vocale un fel de adio rescris
pe frunze de nuc de gutui de salcâm
într-un pâlc de mesteceni
descifrez repetarea căderii în gol
o salvez condensând-o în scris
cu aldine înnod fire grej de un lujer
îndoit după rouă

doar privind mai adun într-un coș uriaș risipirile
de prin lunci de prin stele și luni sfărâmate în valuri
nu lipsesc lumânările vii
ca să pot mai ușor să măsor veșniciei trecutul aici
chem pe vârfuri tăcerea și poate
un înger grămătic bifează pe tăbliță de cer
aspirantul